In cazul adultilor, situatiile cele mai frecvente in care apeleaza la terapia logopedica sunt cele in care se confrunta cu probleme de pronuntie necorectate in copilarie, cu dificultti de dictie, sau cand capacitatea de vorbire a fost afectata de perturbarea starii de sanatate (de exemplu, in urma unui atc vascular).

In cazul copiilor, este foarte util ca parintii sa acorde o atentie sporita dezvoltarii capacitatii de comunicare a copiilor inca de la nastere. Ei trebuie sa urmareasca daca copilul isi imbunatateste in timp capacitatea de a intelege cuvintele care i se adreseaza, dar si abilitatea de a emite sunete, silabe si apoi cuvinte si propozitii.

Parintii ar trebui sa incepa terapia logopedica daca copilul de 2-3 ani nu se exprima grin cuvinte, daca copilul de 3-4 ani are o vorbire neinteligibila datorita omisiunii, inlocuirii sau inversiunii multor sunete sau daca copilul de 5 ani are cateva sunte pe care nu poate sa le articuleze corct. Tot acum ar fi indicat sa fie abordate si tulburarile de ritm si fluenta, cunoscute sub denumirea de balbaiala. Incepand cu clasa a doua, pot fi diagnosticate si corectate tulburarile de dislexo-disgrafie.

Prezentarea completa a tulburarilor care pot fi recuperate prin terapia logopedica:

1. Tulburari de pronuntie (afectarea pronuntiei a unuia sau mai multe sunete: dislalia, dizartria, rinolalia)

2. Tulburari de ritm si fluenta (balbaiala, bradilalia, tahilalia, logonevroza si tulburari pe baza de coree)

3. Tulburari de voce (afonia, disfonia si fonoastenia)

4. Tulburari ale limbajului citit-scris (dislexo-disgrafia, discalculia, alexia si agrafia)

5. Tulburari polimorfe (afazia si alalia)

6. Tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii, disfunctii verbale asociate autismului infantil sau handicapului de intelect si handicapului de auz).

Autor: Alexandra Rachisan